In ce ti-ai pus nadejdea?

Faptul că reuşim să nu ne dăm bătuţi atunci când ne confruntăm cu greutăţi este determinat de natura nădejdii noastre. Creştinii se sprijină pe făgăduinţele lui Dumnezeu şi aceasta depinde de încrederea noastră în integritatea lui Dumnezeu. Numai în El se află nădejdea noastră, la fel ca toate posibilităţile şi probabilităţile vieţii noastre. Doar aşa putem vorbi de o nădejde care nu înşeală, chiar dacă împlinirea ei este amânată.

Terminalul aeroportului era plin de o mare de oameni grăbiţi. La aeroport este mereu aşa, însă în seara aceea mai mult decât de obicei, din cauza unui viscol care dăduse peste cap orarul de zbor. În mijlocul sălii, stătea singură o fetiţă de vreo 6 ani. Stătea liniştită, privind cu ochii larg deschişi. Din când în când zâmbea. Cineva de la pază a întrebat-o cu blândeţe dacă putea s-o ajute. „Nu”, a răspuns ea. „Îl aştept pe tati”. Şi a aşteptat mai mult de o oră. În sfârşit, un zâmbet mare i-a luminat faţă, la vederea unui bărbat plin de zăpadă şi care venea spre ea. „Vedeţi! V-am spus eu că o să vină!” Nici măcar o clipă nu se îndoise şi speranţa nu i se clătinase. Ştia în cine îşi pusese speranţa. Credea în dragostea lui. Credea în integritatea lui. Ştia că nici o furtună nu-l putea ţine departe de ea. Şi nu a fost dezamăgită.

Speranţa noastră care nu ne înşeală trebuie să fie mereu în dragostea lui Dumnezeu şi credincioşia Lui

1 Corinteni 15:19 „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”

Sunt vremuri grele, peste tot în presă auzim cuvântul „criză”, auzim de greve şi nemulţumiri peste tot. Oamenii nu mai au nici o nădejde într-un trai mai bun. Speranţa de viaţă scade şi parcă dezamăgirea şi teama ne cuprinde inima. Dar noi, copiii Domnului, avem o nădejdea vie în EL! Nu trebuie să ne temem de vremurile ce vor veni, nu trebuie să ne înspăimântăm de tulburarea din jurul nostru ci să ne punem NĂDEJDEA în Acel ce poate scoate o ţară din criză şi mai mult de atât ne promite o Ţară unde nu ne va mai fi foame, durere, boală sau lacrimi ci Slava lui Dumnezeu va străluci peste noi o veşnicie!

Dragul meu prieten, tu în ce îţi pui nădejdea? În lucrurile de pe pământ sau în cele veşnice? Nădăjduieşti în lucrurile care se văd şi sunt trecătoare? Sau ai o nădejdea în lucrurile care nu se văd, dar sunt veşnice?

Apostolul Pavel ne spune în versetul amintit că dacă avem nădejde doar pentru viaţa aceasta, suntem cei mai nenorociţi dinte toţi oamenii! Pare atât de dură afirmaţia făcută de Pavel, dar ar trebui să ne trezească la viaţă. De multe ori ne punem nădejdea în lucrurile lumeşti. Nădăjduim într-un servici mai bun, într-un salar mai mare, nădăjduim într-o casă modernă cu toate utilităţile şi avem nădejde doar pentru lucrurile acestea trecătoare. Dar oare câţi dinte noi mai nădăjduim după umplerea cu Duhul Sfânt, după legătura frăţească, după pacea sufletească, după uniteate în biserici…? Şi câţi dintre noi mai tragem nădejde că vom fii o veşnicie cu Isus?

De câte ori îmi vine în minte acest verset, mă face să reflectez mai adânc la viaţa mea şi la tot ceea ce eu nădăjduiesc. Sunt nemulţumit de multe lucruri şi nădăjduiesc mai mult şi mai bine. Dar Dumnezeu îmi aduce mereu aminte în de exemple de oameni care nu mai au nimic, care sunt bolnavi şi neputincioşi dar care sunt modele pentru mine, deoarce se poate vedea Chipul Domnului în viaţa lor!

Oare cum ar fi viaţa noastră fără să nedajduim în Dumnezeu? Am fi şi mai nenorociţi decât suntem! Doresc ca la următoarea rugăciune sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne deschida ochii credinţei şi sa ne ajute să nădăjduim în EL şi în viaţa ce ne-o pregăteşte alături de EL, pentru că aici doar călătorim şi ne pregătim pentru aceea ce va fi adevărata noastră viaţă eternă!